Probabil ca adevarul e, ca de obicei, undeva pe la mijloc - ceva mai spre mijlocul pierderii serioase de performanta, pentru ca de multe ori XML a fost promovat, ca orice chestie noua la vremea ei, drept solutie. Dupa care au inceput problemele BOM, Unicode, compression, parsari DOM cind trebuia event based etc. Intr-adevar, ca sa trimit un
Code: Select all
<value><int>10</int></value>Code: Select all
<function>
<arguments>
<argument index=0>
<value><int>10</int></value>
</argument>
</arguments>
</function>
Oricum, a expune un XML pe post de IDL, de exemplu, e un pret relativ mic si pastrind o expresivitate care economiseste timp, cind programatorul poate citi un XML si cu Notepad in loc sa faca un OleView ca sa extraga un IDL din el.
A trimite un intreg DB relational intr-un XML e, intr-adevar, o aberatie, sau folosirea XML pe post de enumerare (key, value), cind un fisier .ini e cu mult mai clar sint tot soiul de exemple si contra-exemple.
Dar sint naucit in continuare de aberatiile avocatesti-scriptologice care promoveaza (si continua sa o faca!) XML-ul ca fiind cheia si lacata. Se pare ca s-au mai oprit, totusi.
Chiar nestiind nimic despre XML, simplul fapt ca, de exemplu, PDF nu e (inca...) XML imi indica ceva. Sau de ce un MPEG-4 nu e XML (daca o mai vad si pe asta, o sa fac 10 grupe de hydralisks ca sa ma defulez ).
Office e un caz particular - formatul binar al documentelor Office, desi foarte bun, si din cite am citit si foarte performant, suferea de problema interoperabilitatii, dar mai ales ca raminea o zona reserved pentru foarte multi oameni care nu vor sa stie ce e aia IDispatch sau StgCreateDocfileOnILockBytes. Parerea mea e ca asta a fost o miscare pentru cistigarea nu a common user-ului, cit a zecilor de mii de mici companii care acum pot si ele sa scrie trei surcele si sa faca un debug pentru solutiile lor custom, care au sa ramina pe MS Office.
, din punctul meu de vedere este bine sa fie amintita din cand in cand.
